Traducere de Octavian Cocoş
Pe ţărmuri şoapte-aduce în urechi
Iar hula ei inundă grote mii,
Dar când Hecate vraja-şi va slăbi
Le va rămâne sunetul lor vechi.
Adesea valul ei e liniştit
Şi scoici mărunte-n larg nu a mai tras
Zile la rând, şi-acolo au rămas,
Unde un vânt din Cer le-a azvârlit.
O, tu! ai ochi vexat şi abătut,
Hrăneşte-l cu al mării dulce val;
O, tu! Ce de vacarm te-ndepărtezi
Sau te îmbuibi c-un cânt sentimental –
La gura grotei vechi să meditezi,
Apoi să pleci, cum nimfele-au cerut!
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.